Conform acestor observatii ştiinţifice cît şi concluzii se poate emite o ipoteză care face o paralelă intre fulgerele globulare şi aparitile plasmatice de la pădurea Baciu. Zona activă a pădurii Joia-Baciu se întinde pe o suprafață de 295 hectare. In solul pădurii nu există roci radioactive care să genereze asemenea aparitii plasmatice. Pentru că studiile geologice au arătat că în solul pădurii Baciu există numai argilă şi calcar care se află aşezate în straturi. Analizînd fotografiile făcute în anumite puncte ale pădurii, mai ales pe potecile aflate la marginea sa, se poate o concluzie ipotetică, conform căruia: Această zonă activă este traversată de un fel de falie tectonică a cărei mişcare generează apariţii , care crează un fel de perdea invizibilă cu ochiul liber dar fotogrfiabilă, care apare la intervale regulate. Iar apariția acestor perdele invizibile durează numai cîţiva zeci de de secunde. Pe fotografia nr 1, la un detaliu mărit se poate observa că această imagine nu este mişcată chiar dacă aşa pare la prima vedere. Dar pe trunchiul copacilor sunt vizibile cu claritate brazdele de pe scoarţa lor.
Figura 1.
31.iulie.1993.
Foto: tehnician Bukaresti Geza
In aceste zone au fost făcute unele măsurători cu modulatoare electronice de sunet , cu ajutorul căruia s-au putut măsura şi determina existența infrasunetelor din această zonă. Iar rezultatele au arătat că în această zonă într-adradevăr există emisii de infrasunete. Aceste emisii de infrasunete aveau oscilații semnificative. După cum ştim infrasunetul are o frecvență sub 40 de Hz cea ce nu poate fi percepută de urechia umană. Despre aceste fenomene de la pădurea Hoia - Baciu au circa şi circulă şi în zilele noastre multe legende. Dintre toate aceste legende cea mai expresivă şi mai interesantă din punctul meu de vedere mi s-a părut acea legendă din anii '70 care spune că: Un grup de excursionişti care se aflau la un picnic la marginea pădurii în zona activă . Când odată, într-un mod inexplicabil au simțit că sunt cuprinşi de un fel de teamă într-un mod inexplicabil, după care ei au părăsit în mare grabă zona pădurii Baciu. Ei au fost speriaţi chiar îngroziţi în ultimele momente când se aflau la marginea pădurii , dar fără ca să vadă sau să audă ceva. Acest lucru din punct de vedere ştiinţific se poate explica prin emisia puternică a infrasunetelor pe care urechea umană nu poate percepe dar influențează activitatea creierului. ştiinţific s-a dovedit că, creierul uman la diferite stări psihice are frecvente diferite. Acest lucru s-a putut demonstra şi măsura în urma experimentelor făcute cu un aparat ECC (electro encefalogramă). Creierul uman emite frecvenţe între 5 şi 40 de Hz. Pentru fiecare stare psihică corespunde o anumită frecvență, cum ar fi de exemplu: rezonantele alfa, beta, delta şi theta. (α,Β,δ,τ). Adică starea de relaxare şi de meditatie, de somn profund, de veghe şi de teamă şi de stres emoţional profund. Probabil că în această poveste despre excursionişti cauza declanşatoare a fricii lor inexplicabile ar fi o erupţie de infrasunete care a avut o frecvență cu o intensitate relativ mare care ar fi corespuns stării de teamă şi de stress profund. Referitor la la emisile de sunete perceptibile între 60 şi 20.000 de Hz din pădurea Baciu , există mai multe relatări, unde excursioniştii sau grupuri de excursionişti au auzit diferite sunete care ar fi venit din senin. Chiar şi eu personal am avut ocazia că să aud sunete puternice, consecutive dar cu durate foarte scurte. Acest lucru eu am notat în jurnalul meu de cercetare a pădurii Hoia - Baciu : " In data de 24 decembrie 1992 a fost o vreme ceţoasă.
Peisajul era înzăpezit, grosimea stratului de zăpadă depusă era aproximativ 10 cm. In jurul orei 9,30 a început ca să se ridice încet ceaţa . In jurul orei mai înainte mentionate am avut ocazia că să aud nişte sunete puternice asemănătoare unui trăsnet sau sau sunetul a unei salve de tun. In paralel cu aceste sunete auzite, am avut ocazia că să observ nişte puncte luminoase, care se deplasau la joasă înălțime între cele două dealuri ale zonei active. Ele se deplasau de la est spre vest.
-------------------------------------------------------------
De fiecare dată când aceste puncte luminoase au atins dealul vestic (punctul 9) numai în acel moment am putut auzi acele sunete ca de tun. Imediat am luat aparatul de fotografiat şi am început ca să fotografiez spre aceste puncte luminoase. Intreaga observație a durat numai câteva minute După care atît sunetul cît şi aceste apariţii punctiforme strălucitoare au încetat ca să mai apără. După aproximativ două ore ceaţa s-a ridicat în totalitate, iar cerul a devenit complet senin, fără nici un nor. Soarele a strălucit puternic. (..............). După developarea filmului negativ am putut observa că pe lîngă aceste puncte luminoase au mai apărut nişte sfere plasmatice care erau invizibile în timpul fotografierii. Aceste sfere care au o culoare cenusie în fotografie, pot fi comparate cu niste globuri de sticlă sau bule de săpun care reflectă razele solare în timpul deplasării lor."-- Bukaresti Geza - Jurnal de Cercetare a Pădurii Hoia - Baciu (anii '90).
Ca o primă concluzie ipotetică se poate spune că totuși există o legătură între presupusele mini-mişcări tectonice, undele sonore şi aparitia acestor şuvoaie energetice distorsionează imaginile fotografice, ce apar dealungul a unor presupuse falșii tectonice de mică adîncime, ce apar la marginea pădurii în zona activă a acestuia. Care crează în prima fază aceste invizibile cu ochiul liber şi care apar sub de perdea invizibilă dar fotogrfiabilă ce deformează lumina solară, creând un anumit grad de refracţie a luminii în timpul fotografierii, aşa cum apare acest fenomen şi pe fotografii. In a doua fază după cum s-a putut observa în această descriere ar avea o influență importantă undele sonore care au o anumită intensitate şi o anumită frecvență hetziană, ce s-ar datora a unei presupuse mini - rezonanțe tectonice din această zonă. Iar în al treilea rând această ipoteză nu exclude nici existenţa unui câmp electric sau electrostatic care s-ar produce din cauza acestor mişcări ale scoarţei din zona activă a pădurii Baciu, care este abia perceptibilă chiar şi pentru aparatele de măsurat a activitățiilor seismice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu