O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 1)

Conform acestei ipoteze, apariţile plasmatice ar fi nişte fulgere globulare reci care apar într-o anumită zonă a pădurii  Baciu. Aceste formaţiuni plasmatice nu au  energie de a emite fotoni pentru ca aceste apariţi să fie vizibile de fiecare dată cu ochiul liber. Totuşi de alungul anilor au fost semnalate rare ori şi observatii unde unde aceste apariţi plasmatice au fost vizibile cu ochiul liber. Acestea au avut de fiecare dată o culoare deschisă cel mai frecvent a fost culoarea albă. Argumentele care sunt pro şi contra acestei ipoteze care este relativ nouă, se poate analiza în paralel aparitia fulgerelor globulare şi apariţia formaţiunilor plasmatice din pădurea Baciu. 

 Fulgerele globulare: sunt cunoscute de sute de ani şi există numeroase mărturii asupra apariției lor, dar rămâne încă un mister cauza creierii şi aparţiei lor. Dealungul anilor au apărut numeroase ipoteze. In cea mai recentă ipoteză ar fi vorba despre siliciu sau valori de siliciu care ar arde din cauza căldurii ce ar fi fost creat de trăsnet. Aceste trăsnete după ce lovesc solul lasă în urmă o dîră de particule în aer care sunt încărcate electric, electrostatic. Adică în acest caz această dîră luminoasă se ironizează. Iar în cele mai multe cazuri aceşti ioni fie pozitivi fie negativi, în anumite condiții se recombină instantaneu, creând o formă sferică. Aceste particule care rămân în stare ironizată, în formă sferică coboară spre pământ. Fulgerele globulare ce apar sub forma unor sfere luminoase, de obicei au un diametru relativ mic, cum ar fi de exemplu mărimea a unei portocale sau grapfruit. In general durata de viață a unui asemenea fulger globular durează pînă la 20-25 de secunde. Câmpul electric creat în urma trâsnetului, dă electronilor din partea inferioară, suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele de aer înconjurătoare, eliberând în aceiaşi timp fotoni care crează această sferă luminoasă.