O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 4)

Teoretic aceste forme sau formaţiuni plasmatice pot ca să apară ori şi unde, dacă sunt îndeplinite anumite condiții fizico - chimice din mediul lor înconjurător. In aceste cazuri , în primul rând se poate face o referire la influenţa undelor sonore care ar putea fi un factor general la apariția acestor formaţiuni plasmatice. Analizând documentele fotografice am putut observa că în general aceste forme sau formaţiuni plasmatice apar în jurul difuzoarelor în funcţiune, chiar şi atunci când aceştea functionează în gol, adică atunci când ele nu emit semnal de pe bandă magnetică, cd, sau microfon. Există foarte multe fotografii unde apar asemenea şuvoaie plasmatice care deformează imaginea în timpul fotografierii, creând un anumit grad de refracţie optică în funcție de de intensitatea.sonoră. Multe asemenea fotografii au fost făcute în interiorul unor biserici, cu ocazia diferitelor ceremonii religioase, unde muzica religioasă o ritmicitate relativ monotonă, cu un ritm lent.

 Fotografia reprezintă interiorul Catedralei din Köln.  06. ianuarie 2013.
foto: prof. univ. dr. Cristina Ionescu.

Dar există şi fotografii au fost făcute cu ocazia diferitelor manifestări culturale cum ar fi de exemplu concerte de muzică în aer liber, şi cu această ocazie au fost fotografiate diferite şuvoaie de energie plasmatică invizibilă.
 Din.punct de vedere experimental acest lucru ar putea fi dovedit în aşa fel că în primul rând : Camera video ar trebui ca să aibă o sensibilitate o sensibilitate optică , echivalentul a unui film fotografic de 21 DIN (ISO 100). Astfel atunci când ar apare în clipul respectiv forma plasmo - energetică , sau erupția de energie plasmatică , ce este creată din conglomerate de materie  invizibilă. Iar cu ajutorul unui program de analiză a sunetelor muzicale se poate  detecta frecvenţa undelor sonore emise în acel moment. După această analiză acestă undă va putea fi reprodusă şi emisă. Fiind reprodusă astfel acestă undă la intensitatea şi frecvenţa potrivită. In acest caz făcînd mai multe.fotografii succesive, sau făcând înregistrări video în acele momente, de la o distanță relativ mică , dar potrivită . Îndreptând obiectivul aparatului foto
 spre difuzor. Dacă această ipoteză este corectă, atunci pe filmul fotografic ar trebui ca să apară imaginea acestor manifestări plasmatice. Acestea fie sub forme globulare sau sub forma unor erupţii energetice care au distorsionat imaginea fotografică. Dar pînă când acest experiment nu a fost efectuat  conform celor descrise, pînă atunci apariţia acestei energii, care crează acest conglomerat de materie invizibilă, care iradiază spaţiul fotografic, rămâne în continuare numai o simplă ipoteză.
  După părerea mea şi această  ipoteză care consideră că aceste apariţii plasmatice sunt niste "fulgere globulare reci", merită ca să fie amintită printre celelalte ipoteze valoroase care au fost emise dealungul anilor de cercetători renumiţi , care au studiat ,cercetat şi cercetează în continuare acest fenomen din pădurea Hoia - Baciu.
Post scriptum: -- Acest experiment a fost imaginat de mine în data de 07. iulie. 2017 unde am luat ca bază de pornire această ipoteză, având ca scop dovedirea corectitudinii sau incorectudinii acestei ipoteze, referitoare la legătura între frecvenţele undelor sonore, electrostatică şi apriţia acestor formaţiuni şi forme plasmatice.

Apariția a unui fulger globular , în Yorkshire, Anglia, vara anului 1961,
foto: R.C. Jennings.

O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 3)

Conform acestor observatii ştiinţifice cît şi concluzii se poate emite o ipoteză care face o paralelă intre fulgerele globulare şi aparitile plasmatice de la pădurea Baciu. Zona activă a pădurii Joia-Baciu se întinde pe o suprafață de 295 hectare. In solul pădurii nu există roci radioactive care să genereze asemenea aparitii plasmatice. Pentru că studiile geologice au arătat că în solul pădurii Baciu există numai argilă şi calcar care se află aşezate în straturi. Analizînd fotografiile făcute în anumite puncte ale pădurii, mai ales pe potecile aflate la marginea sa, se poate o concluzie ipotetică, conform căruia: Această zonă activă este traversată de un fel de falie tectonică a cărei mişcare generează apariţii , care crează un fel de perdea invizibilă cu ochiul liber dar fotogrfiabilă, care apare la intervale regulate. Iar apariția acestor perdele invizibile durează numai cîţiva zeci de de secunde. Pe fotografia nr 1, la un detaliu mărit se poate observa că această imagine nu este mişcată chiar dacă aşa pare la prima vedere. Dar pe trunchiul copacilor sunt vizibile cu claritate brazdele de pe scoarţa lor.

Figura 1.
31.iulie.1993.
Foto: tehnician Bukaresti Geza

In aceste zone au fost făcute unele măsurători cu modulatoare electronice de sunet , cu ajutorul căruia s-au putut măsura şi determina existența infrasunetelor din această zonă. Iar rezultatele au arătat că în această zonă într-adradevăr există emisii de infrasunete. Aceste emisii de infrasunete aveau oscilații semnificative. După cum ştim infrasunetul are o frecvență sub 40 de Hz cea ce nu poate fi percepută de urechia umană. Despre aceste fenomene de la pădurea Hoia - Baciu au circa şi circulă şi în zilele noastre multe legende. Dintre toate aceste legende cea mai expresivă şi mai interesantă din punctul meu de vedere mi s-a părut acea legendă din anii '70 care spune că: Un grup de excursionişti care se aflau la  un picnic la marginea pădurii în zona activă . Când odată, într-un mod inexplicabil au simțit că sunt cuprinşi de un fel de teamă într-un mod inexplicabil, după care ei au părăsit în mare grabă zona pădurii Baciu. Ei au fost speriaţi chiar îngroziţi în ultimele momente când se aflau la marginea pădurii , dar fără ca să vadă sau să audă ceva. Acest lucru din punct de vedere ştiinţific se poate explica prin emisia puternică a infrasunetelor pe care urechea umană nu poate percepe dar influențează activitatea creierului. ştiinţific s-a dovedit că, creierul uman la diferite stări psihice are frecvente diferite. Acest lucru s-a putut demonstra şi măsura în urma experimentelor făcute cu un aparat ECC (electro encefalogramă). Creierul uman emite frecvenţe între 5 şi 40 de Hz. Pentru fiecare stare psihică corespunde o anumită frecvență, cum ar fi de exemplu: rezonantele alfa, beta, delta şi theta. (α,Β,δ,τ). Adică starea de relaxare şi de meditatie, de somn profund, de veghe şi de teamă şi de stres emoţional profund. Probabil că în această poveste despre excursionişti cauza declanşatoare a fricii lor inexplicabile ar fi o erupţie de infrasunete care a avut o frecvență cu o intensitate relativ mare care ar fi corespuns stării de teamă şi de stress profund. Referitor la la emisile de sunete perceptibile între 60 şi 20.000 de Hz din pădurea Baciu , există mai multe relatări, unde excursioniştii sau grupuri de excursionişti au auzit diferite sunete care ar fi venit din senin. Chiar şi eu personal am avut ocazia că să aud sunete puternice, consecutive dar cu durate foarte scurte. Acest lucru eu am notat în jurnalul meu de cercetare a pădurii Hoia - Baciu : " In data de 24 decembrie 1992 a fost o vreme ceţoasă.
Peisajul era înzăpezit, grosimea stratului de zăpadă depusă era aproximativ 10 cm. In jurul orei 9,30 a început ca să se ridice încet ceaţa . In jurul orei mai înainte mentionate am avut ocazia că să aud nişte sunete puternice asemănătoare unui trăsnet sau sau sunetul a unei salve de tun. In paralel cu aceste sunete auzite, am avut ocazia că să observ nişte puncte luminoase, care se deplasau la joasă înălțime între cele două dealuri ale zonei active. Ele se deplasau de la est spre vest.

- (Pe această hartă direcţia de deplasare a punctelor luminoase este de la punctul 6 spre punctul 9).
-------------------------------------------------------------
De fiecare dată când aceste puncte luminoase au atins dealul vestic (punctul 9) numai în acel moment am putut auzi acele sunete ca de tun. Imediat am luat aparatul de fotografiat şi am început ca să fotografiez spre aceste puncte luminoase. Intreaga observație a durat numai câteva minute  După care atît sunetul cît şi aceste apariţii punctiforme strălucitoare au încetat ca să mai apără. După aproximativ două ore ceaţa s-a ridicat în totalitate, iar cerul a devenit complet senin, fără nici un nor. Soarele a strălucit puternic. (..............). După developarea filmului negativ am putut observa că pe lîngă aceste puncte luminoase au mai apărut nişte sfere plasmatice care erau invizibile în timpul fotografierii. Aceste sfere care au o culoare cenusie în fotografie, pot fi comparate cu niste globuri de sticlă sau bule de săpun care reflectă razele solare în timpul deplasării lor."-- Bukaresti Geza - Jurnal de Cercetare a Pădurii Hoia - Baciu (anii '90).
Ca o primă concluzie ipotetică se poate spune că totuși există o legătură între presupusele mini-mişcări tectonice, undele sonore şi aparitia acestor şuvoaie energetice distorsionează imaginile fotografice, ce apar dealungul a unor presupuse falșii tectonice de mică adîncime, ce apar la marginea pădurii în zona activă a acestuia. Care crează în prima fază aceste invizibile cu ochiul liber şi care apar sub de perdea invizibilă dar fotogrfiabilă ce deformează lumina solară, creând un anumit grad de refracţie a luminii în timpul fotografierii, aşa cum apare acest fenomen şi pe fotografii. In a doua fază după cum s-a putut observa în această descriere ar avea o influență importantă undele sonore care au o anumită intensitate şi o anumită frecvență hetziană, ce s-ar datora a unei presupuse mini - rezonanțe tectonice din această zonă. Iar în al treilea rând această ipoteză nu exclude nici existenţa unui câmp electric sau electrostatic care s-ar produce din cauza acestor mişcări ale scoarţei din zona activă a pădurii Baciu, care este abia perceptibilă chiar şi pentru aparatele de măsurat a activitățiilor seismice.

O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 2)

Nu ar fi un lucru deloc de neglijat ca la crearea acestor fulgere globulare ar trebui luat în considerare şi undele sonore ce apar în timpul fulgerelor, însoţite de trăsnet, care au o care au anumită frecventa sonoră. Această ipoteză ar putea fi susținută şi de un experiment foarte simplu. La acest experiment a fost folosit un cuptor cu microunde în interiorul căruia a fost aşezat o scobitoare în poziție verticală. Această scobitoare a fost aprinsă. Iar după ce a fost pornit generatorul de microunde a cuptorului, s-a putut observa că în timpul arderii scriitoarei, se crează acest fulgere globulare, sau cel puţin forme asemănătoare acestora. Care au o durată de viață foarte scurtă, aproximativ  cel mult o secundă. Explicatia ar fi că, acea scobitoare din interiorul cuptorului cu microunde, cînd se aprinde intră în a patra stare de agregare a materiei numită plasmă.    Din punctul meu de vedere: Valorii de carboni astfel produşi sunt excitaţi de microunde şi se ironizează. In timp ce această flacără intră intră în contact cu microundele din cuptor, o anumită parte a acestei flăcări este smulsă din locul iniţial, atunci când componenta acestei flăcări îndeplinește anumiţi parametrii. După care aceştia sunt smulşi şi împinişi în direcţia opusă faţă de sursa de provenienţă a microundelor. Este ca şi cum aceste fulgere globulare artificiale din interiorul cuptorului cu microunde ar forma pachete de energie, după.ce au atins anumite parametre cum.ar.fi de exemplu: nivelul de ionizare , temperatură , rezonanță, cît şi nivelul conţinutului a valorilor de carboni. Este posibil ca şi în natură să se producă în anumite conditii o rezonanță electromagnetică, dar care nu este neapărat o emisie de microunde, dar care poate genera apariția de fulgere globulare.

O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 1)

Conform acestei ipoteze, apariţile plasmatice ar fi nişte fulgere globulare reci care apar într-o anumită zonă a pădurii  Baciu. Aceste formaţiuni plasmatice nu au  energie de a emite fotoni pentru ca aceste apariţi să fie vizibile de fiecare dată cu ochiul liber. Totuşi de alungul anilor au fost semnalate rare ori şi observatii unde unde aceste apariţi plasmatice au fost vizibile cu ochiul liber. Acestea au avut de fiecare dată o culoare deschisă cel mai frecvent a fost culoarea albă. Argumentele care sunt pro şi contra acestei ipoteze care este relativ nouă, se poate analiza în paralel aparitia fulgerelor globulare şi apariţia formaţiunilor plasmatice din pădurea Baciu. 

 Fulgerele globulare: sunt cunoscute de sute de ani şi există numeroase mărturii asupra apariției lor, dar rămâne încă un mister cauza creierii şi aparţiei lor. Dealungul anilor au apărut numeroase ipoteze. In cea mai recentă ipoteză ar fi vorba despre siliciu sau valori de siliciu care ar arde din cauza căldurii ce ar fi fost creat de trăsnet. Aceste trăsnete după ce lovesc solul lasă în urmă o dîră de particule în aer care sunt încărcate electric, electrostatic. Adică în acest caz această dîră luminoasă se ironizează. Iar în cele mai multe cazuri aceşti ioni fie pozitivi fie negativi, în anumite condiții se recombină instantaneu, creând o formă sferică. Aceste particule care rămân în stare ironizată, în formă sferică coboară spre pământ. Fulgerele globulare ce apar sub forma unor sfere luminoase, de obicei au un diametru relativ mic, cum ar fi de exemplu mărimea a unei portocale sau grapfruit. In general durata de viață a unui asemenea fulger globular durează pînă la 20-25 de secunde. Câmpul electric creat în urma trâsnetului, dă electronilor din partea inferioară, suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele de aer înconjurătoare, eliberând în aceiaşi timp fotoni care crează această sferă luminoasă.

ÎNTRE IPOTEZĂ ŞI EXPERIMENT

 Acest experiment simplu a fost făcut în data de 25 noiembrie 2016. Ca idee de pornire a fost o comparatie între emisile de lumină neagră foto 1, ce apar în zona activă a pădurii Baciu şi între încărcăturile electrostatice, care ar influența culoarea acestor aparitii invizibile cu ochiul liber dar fotografiabile.

 foto 1, biolog Alexandru Sift, 28 iulie 1974.





Astfel în condiții de laborator în întuneric total, am atins filmul negativ cu o baghetă din material plastic, care a fost încărcat electrostatic cu o încărcătură negativă. După ce filmul negativ a fost developat, am comparat această imagine cu fotografia nr 1, care a fost făcută de către biologul Alexandru Sift în anul 1974.

Foto 2, fotografie experimentală, 25 noiembrie 2016, Bukaresti Géza.

Chiar si la prima vedere se poate observa că cele două aparitii din aceste fotografii seamănă destul de mult.  Ca si o primă concluzie, în urma acestui experiment, că si încărcăturile electrostatice

influentază într-un anumit mod culoarea cît si nuanţele aparitiilor plasmatice cu care sunt înconjurate. Acest lucru eu mai pot argumenta cu rezultatul unui experiment pe care am făcut în anul 2007. (foto 3).

Aici se poate observa că în condiții de laborator încărcăturile care au fost încărcate pozitiv din punct de vedere electrostatic lasă urme de culoare deschise fond înconjurate fiecare cu un fel de aură. Despre acest experiment am scris mai detaliat pe acest blog într-o postare mai veche. Totusi nu se poate spune că aici ar fi vorba despre un fenomen electrostatic care ar influența culoarea acestor aparitii plasmatice din pădurea Baciu. Dar eu totusi susțin în urma rezultatelor de laborator că este o legatură între electrostatică,  rezonanţă şi culoarea acestor aparitii plasmatice.

https://www.google.com/adsense/new/u/0/pub-8372408310552182/home

DE LA EMISILE DE LUMINĂ NEAGRĂ LA APARIŢILE PLASMATICE INVIZIBILE

În luna mai 1982 într-un laborator de cercetări ştiinţifice din Londra a avut loc un experiment ştiinţific cu totul ieşit din comun.După cum se poate observ  la rezultatul acestui experriment nu s-a aşteptat nimeni. Obiectul princuipal al acestui experriment a fost un aparat laser demmonstrativ ,dar la care au fost demontate cîteva elemente în aşa fel ca să nu-i fie afectată funcţionarea. Nu se ştie din ce cauza unul dintre tehnicieni care lucrau şi reparau acest laser a început ca să cupleze şi şă decupleze această instalație laser de la întrrupătorul principal. în mod normal acest laser emitea un fascicol de radiaţie monocromatică. Dar de această dată la a fiecare zecea connectare raza monocromatică şi-a schimbat brusc culoarea şi a început cs să emită o culoare neagra. Specialistii laboratorului de cercetare s-au adunat în jurul laserului şi au repetat acest experiment de mai multe ori dar rezultatul de fiecare dată a fost aceiasi. Adică la fiecare zecea cuplare a laserului într-un interval de timp foarte scurt, acest laser parţial demontat dar totusi.funcţional a început ca să emită din nou la fiecare zecea cuplare un fascicol de lumină neagră. Dar şi mai interesant este faptul că doar nu numai că acest laser emitea acest fascicol de lumimă neagră, dar ca rezultat al acestei emisii a mai apărut un fel de pată neagră pe panoul experimentelor, aşa cum acest lucru este prezentat pe această fotografie de epocă dim anul 1982..                                              Pînă atunci încä nimeni nu a avut ocazia că să vadă o asemenea emisie de lumimă neagră ce a fost produsă într-un mod artificial de o instalație laser. Cercetătorii şi-au dat seama că au intrat într-o zonă din punct de vedere stiintific într-un loc aproape necunoscut. Bineinteles avalanşele de întrebări nu au încetat ca să apară, cum ar fi de exemplu: Ce s-a întîmplat cu fotonii luminii monocromatice la fiecare zecea cuplare a alimentării, pentru că la cele nouă conectării anterioare unde raza monocromatică se încadra de fiecare dată iîn parametrii normali? Oare fotonii obişnuiţi dim acest fascicol de lumimă laser ar viciat înlocuiţi brusc cu alţi fotoni, adică cu alţi presupuşi fotoni negri ?! Interesant este căîn fizica cuantică nu apar descrieri sau teorii despre astfel de cuante de energie şi totuşi în condiții de laborator a fost posibil apariția acestei lumini negre care este generat de un laser,dar respectînd anumite condiții fizice. Dar ca de obicei prea mult nu putem ştii despre detaliile experimentului cum ar fi de exemplu cum ar fi durata de viață a acestei aparitii de lumimă neagră,adică dacă acesta a aparut numai cîteva zecimi de secundă sau a avut o durată de timp relativ nedeterminată. Dar de la descoperirea acestui fenomen care este denumit lumină neagră, pînă în zilele noastre au trecut peste 30de ani dar peste acest experiment s-a lăsat tăcerea. Despre lumina neagră nu este formulată nici o explicatie ştiinţifică propriuzisă, din păcate chiar şi la ora actuală existînd numai ipoteze: Dacă luăm în considerare teoria materie-antimaterie, se poate presupune că în cadrul experimentului din acel labborator de experimentări din Londra, că cercetătorii ar fi produs antifotoni. Iar acesti antifotoni ar fi anihilat fotonii luminoşi care s-ar fi aflat în cadrul spaţiului ocupat de lumina laser emisă. în acest caz fascicolul de lumimă monocromstică vu parametrii săi stabili este transformată într-o lumină neagră. Se pune totuşi întrebarea că dacă fotonii cît şi antifotonii se anihilează reciproc rezultatul este identic cu această lumină neagră ce a fost creată în condiții de laborator cu peste 30de ani în urmă? In legătura cu acest experiment încă inexplicabil, lumea ştiinţifică a acceptat dar numai temporar o ipoteză îndrăzneață şi interesantă, totodată şi care este cea mai palpabilă la ora actuală din punct de vedere ştiinţific care s fost formulat de fizicianul atomist Jean-Emil Charon, de la Centrul Francez de Cercetări Nucleare. Conform teoriei lui Custom schimburile energetice s-ar datora existenţei a unei radiații cu totul deosebite pe care el a denumit-o radiaţie electromagnetică neagră!.In această teorie în anumite condiții elrctronii care au o anumită rezonanță determinată de anumite efecte fizice exterioare, unde electronii ar putea ca să emită fotoni virtuali, adică încazul de faţă:fotonii negri. Aceste emisii ar putea ca să producă în general în toate directiile, dar la interventia anumitor factori intr-o singură direcție. Chiar dacă peste acest experiment s-a aşternut vălul tăcerii, cercetătorii care au participat la acest experiment au recunoscut că acest fenomen în viitor va avea importante aplicatii tehnice. Comparînd rezultatele acestui experriment londonez cu fenomenele din pădurea Baciu se pot observa anumite asemănări.  .  .  . .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .                                

  Pe fotografia 2 care a fost făcută ín data de 28 iulie 1974 de citre biologul Alexandru Sift ín zona activă a pădurii Baciu se poate observa o emisie de lumimă neagră având forma unui fascicol de lumimă neagră ce are margini cu o suprafata exterioară relativ neregulată. In timpul fotografierii această aparitie nu a fost vizibilă cu ochiul liber, cînd acesta apărut pe suprafata solului. Pentru că domeniul de sensibilitate a ochiului uman este mult mai redus decît cea filmului fotografic. Aceasta fotografie conduce la presupunerea că probabil că aici ar fi vorba despre anumite activitati energetice, telurice care în anumite condiții asemenea emisii de presupusă lumină neagră care apar în condiții naturale. Pentru că acest fenomen nu a fost cercetat suficient de fizicieni sau de geofizicieni mai ales. O altă comparaţie ar fi apariţile globulare albe care sunt înconjurate de vampiri negre a fost făcută deasupra pădurii Baci de biologul Alexandru Sift în data de 25 aprilie 1974.   In comparatie cu pata care a aparut pe panoul experimentelor se poate observa că energia globului alb se vede cum este absorbit de citre acel halou negru care il înconjoară anihilind in cîteva secunde sau chiar in cîtiva defini de secundă pe acest glob alb din interiorul său. Teoretic dacă facem o sectiune imaginară a fascicoluluilaser din laborator probabil am fi observat aceaşi lucru.  .  .  ..  .  .  .  .  .  .  .  . Bibliografie:  .  . Revista MAGAZIN  15.05.1982.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  FLORIN GHEORGHIŢĂ -Staniile Inteligenţe Invizibile- Editura Polirom 2014.