EXPERIMENTUL NR: 4/2016 (partea 2)

Deşi rezultatele experimentului nr 4 din 2016 nu au fost cele aşteptate se pot trage multe concluzii ştiinţifice foarte importante. După cum se poate observa pe şirulde fotografii ce demonstrează că încărcăturile electrice cît şi electrostatice apar în fotografii după cum urmează:

- În prima imagine unde a fost folosită încărcăturile plus (+1) a apărut o culoare deschisă monocromatică de culoare galbenă. 

- În a doua imagine (+2) a apărut o suprafaţă monocromatică de culoare roşie deschisă ocupînd toată suprafata imagini.

- În a treia imagine încărcătura a fost folosită încărcătura minus (-) şi a apărut  o culoare închisă ocupînd toată suprafaţa.

- În a patra imagine a fost folosit curent alternativ iar în imagine a apărut o culoare închisă exact ca şi în imaginea cu încărcătura minus (ca şi în imaginea anterioară).

Ca şi argument pentru încărcătura negativă unde imaginea are o culoare închisă, neagră este susţinut şi de un experiment pe care eu am făcut în data de care eu am făcut în data de 25 noiembrie 2016.

Imagine realizată în indata de 25 noiembrie 2016, de inv. Geza Bukaresti.

În această imagine se poate obsetva în partea dreaptă o urmă diagonală, de culoare închisă, neagră. În acest experiment a fost folosită o baghetă din material plastic cu o încărcătură negativă. Iar ca rezultat a.apărut urma neagră a baghetei ce a fost încärcată electrostatic.

Concluziile acestor experimenteb din 10 aprilie 2016 cît cel din 25 noiembrie 2016, au demonstrat că aceste culori sunt determinate de felul încărcăturilor electrice sau electrostatice . A doua concluzie importantă este, pentru ca  aceste aparitii să aibă urme punctiforme este obligatorie nevoie de înaltă tensiune de cel puțin 20.000 de volţi, cum ar fi de exemplu cum ar fi cea produsă de un generator electrostatic tip Van der Graaf.

 Foto 3: Urmă punctiformă detaliu mărit de pe capcană foto.
 Foto 4: Urmă punctiformă detaliu mărit de pe capcană foto realizată în condiții de laborator de inv.Geza Bukaresti, 23 august 2007.

EXPERIMENTUL NR: 4/2016 (partea 1)

Acest experiment foarte simplu a fost imaginat şi realizat de mine inv. Geza Bukaresti în data de 10 aprilie 2016. Acest experiment a durat numai patru minute, intre ora: 17,03 - 17,07. Scopul experimentului era ca să se poată determina într-un mod comparativ încărcătura electrostatică în funcție de culoarea lor în care apar aceste forme plasmatice, in diferite fotografii. Eu am pornit de la.observatia că urmele punctiforme care au apărut pe capcanele foto, toate au o culoare deschisă, în general albă. Pe cliseele color care au fost realizate de mine în anul 2007, urmele punctiforme apărute, deasemenea au fost albe şi care întotdeauna au fost înconjurate de o aură de culoare roz foarte deschisă. Astfel în mod ipotetic am împărțit în funcție de încărcătura lor electrostatică în două grupe principale:

- 1.) Încărcăturile pozitive: care au o culoare deschisă cum ar fi culorile: albe, galbene, portocaliu, sau roşu deschis etc. 

- 2.) încărcăturile negative:    unde predomină culori închise cum ar fi culoarea neagră, albastru închis, sau eventual cenusiu închis. În acest caz, când predomină culorile închise sau mai ales culoarea neagră, teoretic este vorba despre absorbțile de fotoni. Despre acest fenomen de absorbtie a fotonilor am scris pe acest blogg intr-o listare mai recentă cu titlul: "De la emisile de lumină neagră la aparţiile plasmatice invizibile". În cadrul acestui experiment curentul folosit a fost o sursă de curent continuu de 220 de volţi.

Schema aparaturii de laborator.




Această aparatură de laborator care este foarte simplă se compune dintr-o cutie (1) în interiorul căruia se află o filă de film (2) care este în asa fel aranjat ca şi în aparatele de fotografiat . Numai că în locul obiectivului foto (care a fost îndepărtat) am făcut o decupare decupare de 3 x 3 de cm, în.partea de sus a cutiei (4) locul unde este rulat filmul negativ. Iar în această decupare (4) a fost acoperită cu o bucată subtire de material plastic de culoare neagră ( folie de polietilenă neagră) în aşa fel ca lumina să nu poată pătrunde în interiorul acestei cutii. Bineinteles că şi această cutie este făcută în aşa fel ca să nu poată ca să pătrundă lumina în interiorul lui. La acest experiment am folosit un aparat de fotografiat din material plastic de unică folosință, din care am scos.obiectivul foto, pe care am înlocuit cu o bucată de material subţire de culoare neagră. Cu creionul electric  (5) unde o bornă a fost legată şi alimentată cu curent continuu de 220 de volti. Experimental pe aceste patru clisee am făcut cîte un semn astfel:
-1. La primul cliseu am făcut un semn mare "+" cea ce înseamnă că, creionul electric (5) este legat la borna plus a sursei de curent.
- 2. La al doilea cliseu pentru ca legătura de alimentare la aceste borne a fost inversată, am făcut un semn mare " -- " cea ce înseamnă că, acest creion electric a fost legat la borna minus.
- 3. La al treilea cliseu atît creionul electric (5) cît şi plăcuţa metalică (3) aflată de desuptul filmului negativ (2) au fost legate la sursa de curent alternativ. La acest cliseu am făcut cu creionul electric un semn sinusoidal.
- 4. În al patrulea caz pe cliseu am tras o linie diagonală lungă care a fost şi de această dată a fost alimentată tot de la o sursă de curent electric alternativ de 220 de volţi. După developarea filmului rezultatele nu au fost cele asteptate de mine. După cum se poate observa pe aceste clisee au apărut în general numai suprafețe monocrome, uniforme colorate . Dar semnele pe care eu am desenat pe bucata neagră de polietilenă cu creionul electric nu au apărut deloc.

Fotografii experimentale din data de 10 aprilie 2016. (foto: 1....4).

 Autor imagini : inv. Geza Bukaresti

PĂDUREA HOIA-BACIU ŞI ENIGMA CAPCANELOR FOTO (partea 2)

   La scurt timp după care am făcut acel experiment din data de 23 august 2007 şi pe care uam descris în postarea mea anterioară cu titlul : "PĂDUREA HOIA-BACIU ŞI ENIGMA CAPCANELOR FOTO (partea 1," am mai făcut şi un experiment în cadrul căreia este imitat într-un mod mai realist condiţile din pădurea Baciu. La acest experiment în locul granulelor de polistiren am folosit praf de vopsea, care este folosit.în industrie la vopsirea a diferitelor piese în câmp electrostatic . La acest experiment am mai folosit un tub de metal în interiorul căruia este încărcat electrostatic praful fin de vopsea industrială. Acest tub metalic a fost legat la norma plus a curentului electric de înaltă tensiune. Aici praful de vopsea s-a încărcat electrostatic după ce a fost încărcat electrostatic după ce a fost suflat cu ajutorul a aerului comprimat spre "capcana foto A", de la o distanță relativ mică. Acest praf fin de vopsea a fost suflat în aşa fel ca această vopsea să nu acopere întreaga suprafață a acestei capcane foto suspendate "A" ci numai aproximativ 25 - 30% din suprafața ei. Dar la acest experiment în afară de capcana "A" care a fost agăţată vertical, faţă în față cu tubul metalic de suflat a aerului comprimat. Pe lîngă această capcană, au mai fost amplasate încă două capcane foto "B şi C" care au fost aşezate orizontal la diferite înălțimi la diferite înălțimi sub capcana "A" şi sub jetul prafului de vopsea. Faţă de capcana foto "A" capcanele foto "B şi C" nu sunt legate la borna minus. Ele sunt asezate în aşa fel ca să imite conditiile naturale din pădure. În aşa fel ca după un anumit timp praful fin de vopsea, care a fost încarcat electrostatic să se depună peste ele.

             
Figura 3:







După developarea negativelor din capcanele foto am putut constata că şi la acest experiment praful de vopsea care a fost încărcat electrostatic ( cu ajutorul unui generator Van der Graaf la la tensiuni înalte, de aproximativ 20.000 volţi ) lasă urme asemănătoare cu cea a granulelor de polistirenă, care a fost folosit la experimtul anterior. Numai singura diferență este mărimea urmelor lăsată pe filmul negativ.

 Foto 4: Capcană foto, realizat în condiții de laborator cu praf de vopsea electrostatică (A) -2007.

Foto 5: Capcana foto (B) realizat în anul 2007.







.Când am comparat toate fotografiile capcanelor foto care au fost realizate în pădurea Baciu sau în interiorul Piramidei Bioenergetice de la Pitești, sau în condiții de laborator de mine, tehn. inventator Bukaresti Geza, în anul 2007 ( în urmă cu 10 ani) la Tîrgu-Mures că aceste urme punctiforme sunt întotdeauna de o aură de culoare deschisă.

Foto 6: Detaliu mărit a unei capcane foto realizat în zona activă a pădurii Baciu în anul 1973 de biologul Alexandru Sift.

Foto 7: Detaliu mărit a capcanei foto care a fost realizat în condiții de laborator, de inv. Geza Bukaresti, în anul 2007.

Mai detaliat am scris despre aceste experimente care au fost făcute de mine în urmă cu 10 ani, la începutul acestui blog. Aceste listări au următoarele titluri:
 - Pădurea Baciu - Experimente, Cercetări şi Observatii.
    - Enigma Capcanelor Foto O Problemă Rezolvată?

PĂDUREA HOIA- BACIU ŞI ENIGMA CAPCANELOR FOTO (partea 1)

Printre cei care au auzit, au cercetat şi cunosc fenomenele de la pădurea Baciu ani la rând multă lume a crezut că atunci când  enigma "capcanelor foto"  va fi descifrată atunci vom ştii mai concret că defapt ce se petrece în acest loc misterios. Dar acest fenomen este atât de complex încât, cu cât aflăm mai mult despre el, de atâtea ori apar noi.semne de întrebare. La inceputul anilor '70 biologul Alexandru Sift nu s-a mulţumit numai cu simpla fotografiere a acestor aparitii plasmatice de la pădurea Hoia-Baciu. Astfel el a introdus cercetarea acestui fenomen metoda "capcanelor foto" sau a "capcanelor cu film" în anul 1973. Iar odată co trecea anilor pe lîngă acest model clasic a capcanei foto au mai apărut încă 7 variante noi. Aceste "capcane foto" sunt nişte bucăţi de filme neexpuse şi care sunt împachetate în hîrtie neagră în aşa fel ca să nu poată ca să pătrundă lumina în interiorul său. După câte aceasta sunt introduse în mici pungi de plastic. Aceste capcane foto sunt standard în aşa fel ca umezeala să nu  poate pătrunde în interiorul lor. Intreaga operaţiune se face în întuneric total. Apoi aceste capcane foto sunt lăsate pe solul pădurii Baciu în zona activă între 5 şi 10 zile.  Pentru stabilirea directiei de provenientă a acestei surse care  lasă urme punctiforme pe aceste "capcane foto", au fost capcane care au fost îngropate în pământ la numai câţiva centimetrii adîncime, ori au fost folosite "capcane foto cu duble feţe de expunere". La developarea bucăţilor de filme din aceste capcane foto s-a constatat că în cazul capcanelor foto cu feţe duble de expunere  întotdeauna numai bucata de film din partea superioară a fost impresionată. Iar capcanele foto care au fost îngropate în sol nu au fost niciodată impresionate. De unde se poate trage concluzia că cea ce impresionează pe aceste clişee sau bucăți de filme nu provin din solul pădurii.

Fig. 1: Schema secţiunii a unei "capcane foto cu faţă dublă de expunere".
------------------------------------------------------------- In cazul cercetării fenomenelor de la pădurea Hoia-Baciu putem ca să excludem că impresionarea acestor capcane foto ar fi fost provocată de radiații nucleare, pentru că măsurătorile făcute cu un detector pentru măsurarea radiaţiei tip Geiger-Müller portabil au indicatvalori normale la nivelul fondului cosmic, cu mici fluctuaţii. Totodată a aceaste urme punctiforme nu se datorează nici micrometeoriţilor, pentru că aceste capcane foto au fost amplasate în "zona epicentrală" sub copaci, unde aceste capcane foto sunt protejate de coroana lor. În al doilea rând nu poate fi vorba despre micrometeoriţi pentru ca aceasta datoriă căldurii existente pe suprafațanlor în timpul căderii ar lăsa urme de arsură pe suprafata pungii din material plastic in care este învelit bucata de film fotografic. După ce au trecut cîtva ani de la începerea cercetărilor cu capcanele foto a lui Alexandru Sift, marea surpriză a venit atunci când dna biolog dr.Mărioara Godeanu a prezentat în premieră o "capcană foto" care a fost "iradiată" identic cu "capcanele foto" care au fost amplasate în zona activă a  pădurii Baciu. Numai că această capcană foto prezentată a fost a fost amplasată în interiorul  Piramidei Bioenergetice de la Pitești. Mai exact această capcană foto a fost aşezată în  porţiunea activă a aceastei piramide experimentale, deci această capcană foto nu a fost aşezată la întîmplare în interiorul acestei piramide bioenergetice de la Pitesti.

Foto 1: Capcană foto amplasată în condiții naturale în zona activă a pădurii Baciu. De biologul Alexandru Sift în anii '70.

Foto 2: Capcană foto realizată în interiorul  Piramidei Bioenergetice de la Pitesti. De dna dr.Mărioara Godeanu.


   Ani la rând şi pe mine ca cercetător a fenomenului din pădurea Hoia-Baciu m-a preocupat foarte mult descifrarea enigmei capcanelor foto. Astfel că eu  in urmă cu 10 ani, mai exact în data de 23 august 2007 în jurul orei 14 - 14,10 am făcut un experiment foarte interesant cu rezultate pozitive, referitoare la capcanele foto: - În acest experiment este vorba despre reproducerea în câmp electrostatic a acestor aparitii punctiforme care impresionează bucățile de film fotografic din interiorul capcanelor foto. Aparatura de cercetare folosită de mine era o tavă metalică de mici dimensiuni, în interiorul căruia se aflau granule de polistiren. Deasupra tăvii metalice la foarte mică distantă ca înălţime, era suspendat o capcană foto identică cu cele folosite în pădurea Baciu. Această capcană foto a fost strâns legată de o plăcuţă metalică şi care a fost legată la viena minus (-), iar tava metalică la viena plus (+). Pentru obţinerea a unei tensiuni suficient de mare pentru că aceste granule de polistiren să se poată ridica am folosit un generator Van der Graaf didactic.

Fig. 2: Schema de functionare a aparaturii de laborator.

În acest caz a fost nevoie de multă energie şi de tensiune electrică înaltă pentru că între aceste granule şi plăcuţa metalică minus se află interpusă capcana foto. Acest experiment a durat numai câteva secunde. În.acest timp granulele de polistiren s-au încărcat pozitiv. Ele au fost atrase în sus de plăcuţa metalică (-) şi au fost împinse de tava metalică, după ce ele s-au încărcat foarte rapid cu sarcini pozitive. După.developarea filmului fotosensibil, color am putut observa urmele punctiforme care au fost lăsate de granulele de polistiren care s-au încărcat pozitiv.

Foto 3: Capcană foto realizată în condiții de laborator, într-un câmp electrostatic de tehn. inventator Geza Bukaresti, in data de 23 august 2007.
Comparând aceste urme punctiforme din această imagine cu imaginile capcanelor foto care au fost amplasate în epicentrul zonei active din pădurea Baciu, se poate observa asemănarea dintre ele.
Bibliografie: 
 ADRIAN PĂTRUŢ - FENOMENELE DE LA PĂDUREA HOIA-BACIU. Editura Divia 1995.
 Colecția revistei RUFOR - nr. 1994 -1997.
 GEZA BUKARESTI - PĂDUREA HOIA-BACIU DE LA IPOTEZE LA EXPERIMENTE - manuscris.

SUNETUL PLANTELOR UN EXPERIMENT DEOSEBIT

Un experiment extrem de interesant propun citorilor blogului meu , când am văzut acest film scurt imediat m-am gîndit la un nou experiment pe care eu a-şi putea face în pădurea Baciu. În locul unde am făcut aceste  fotografii despre  erupțile de energie, în care aceste fenomene plasmatice apar sub această formă, adică se crează un fel de perdea plasmatică invizibilă, care crează prin refracţia luminii o deformare a   imaginii  din această fotografie.

Foto: tehn. inventator Geza Bukaresti, 31 iulie 1993.

Ar fi un experiment interesant dacă am duce acest aparat electronic în această zonă. Zonă pe care noi am denumit împreună cu d-nul dr. chimist ADRIAN PĂTRUŢ "punctul Sp 3". 

Bibliografie: Filmul youtub  a fost preluat de pagina facebook a dlui. Alin Salantiu. De la acest om de ştiintă şi cercetător. (10 iulle 2017).
MERITĂ CA SĂ VEDEŢI ACEAST FILM YOUTUB. EU RECOMAND CU MULTĂ CĂLDURĂ.!

O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 4)

Teoretic aceste forme sau formaţiuni plasmatice pot ca să apară ori şi unde, dacă sunt îndeplinite anumite condiții fizico - chimice din mediul lor înconjurător. In aceste cazuri , în primul rând se poate face o referire la influenţa undelor sonore care ar putea fi un factor general la apariția acestor formaţiuni plasmatice. Analizând documentele fotografice am putut observa că în general aceste forme sau formaţiuni plasmatice apar în jurul difuzoarelor în funcţiune, chiar şi atunci când aceştea functionează în gol, adică atunci când ele nu emit semnal de pe bandă magnetică, cd, sau microfon. Există foarte multe fotografii unde apar asemenea şuvoaie plasmatice care deformează imaginea în timpul fotografierii, creând un anumit grad de refracţie optică în funcție de de intensitatea.sonoră. Multe asemenea fotografii au fost făcute în interiorul unor biserici, cu ocazia diferitelor ceremonii religioase, unde muzica religioasă o ritmicitate relativ monotonă, cu un ritm lent.

 Fotografia reprezintă interiorul Catedralei din Köln.  06. ianuarie 2013.
foto: prof. univ. dr. Cristina Ionescu.

Dar există şi fotografii au fost făcute cu ocazia diferitelor manifestări culturale cum ar fi de exemplu concerte de muzică în aer liber, şi cu această ocazie au fost fotografiate diferite şuvoaie de energie plasmatică invizibilă.
 Din.punct de vedere experimental acest lucru ar putea fi dovedit în aşa fel că în primul rând : Camera video ar trebui ca să aibă o sensibilitate o sensibilitate optică , echivalentul a unui film fotografic de 21 DIN (ISO 100). Astfel atunci când ar apare în clipul respectiv forma plasmo - energetică , sau erupția de energie plasmatică , ce este creată din conglomerate de materie  invizibilă. Iar cu ajutorul unui program de analiză a sunetelor muzicale se poate  detecta frecvenţa undelor sonore emise în acel moment. După această analiză acestă undă va putea fi reprodusă şi emisă. Fiind reprodusă astfel acestă undă la intensitatea şi frecvenţa potrivită. In acest caz făcînd mai multe.fotografii succesive, sau făcând înregistrări video în acele momente, de la o distanță relativ mică , dar potrivită . Îndreptând obiectivul aparatului foto
 spre difuzor. Dacă această ipoteză este corectă, atunci pe filmul fotografic ar trebui ca să apară imaginea acestor manifestări plasmatice. Acestea fie sub forme globulare sau sub forma unor erupţii energetice care au distorsionat imaginea fotografică. Dar pînă când acest experiment nu a fost efectuat  conform celor descrise, pînă atunci apariţia acestei energii, care crează acest conglomerat de materie invizibilă, care iradiază spaţiul fotografic, rămâne în continuare numai o simplă ipoteză.
  După părerea mea şi această  ipoteză care consideră că aceste apariţii plasmatice sunt niste "fulgere globulare reci", merită ca să fie amintită printre celelalte ipoteze valoroase care au fost emise dealungul anilor de cercetători renumiţi , care au studiat ,cercetat şi cercetează în continuare acest fenomen din pădurea Hoia - Baciu.
Post scriptum: -- Acest experiment a fost imaginat de mine în data de 07. iulie. 2017 unde am luat ca bază de pornire această ipoteză, având ca scop dovedirea corectitudinii sau incorectudinii acestei ipoteze, referitoare la legătura între frecvenţele undelor sonore, electrostatică şi apriţia acestor formaţiuni şi forme plasmatice.

Apariția a unui fulger globular , în Yorkshire, Anglia, vara anului 1961,
foto: R.C. Jennings.

O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 3)

Conform acestor observatii ştiinţifice cît şi concluzii se poate emite o ipoteză care face o paralelă intre fulgerele globulare şi aparitile plasmatice de la pădurea Baciu. Zona activă a pădurii Joia-Baciu se întinde pe o suprafață de 295 hectare. In solul pădurii nu există roci radioactive care să genereze asemenea aparitii plasmatice. Pentru că studiile geologice au arătat că în solul pădurii Baciu există numai argilă şi calcar care se află aşezate în straturi. Analizînd fotografiile făcute în anumite puncte ale pădurii, mai ales pe potecile aflate la marginea sa, se poate o concluzie ipotetică, conform căruia: Această zonă activă este traversată de un fel de falie tectonică a cărei mişcare generează apariţii , care crează un fel de perdea invizibilă cu ochiul liber dar fotogrfiabilă, care apare la intervale regulate. Iar apariția acestor perdele invizibile durează numai cîţiva zeci de de secunde. Pe fotografia nr 1, la un detaliu mărit se poate observa că această imagine nu este mişcată chiar dacă aşa pare la prima vedere. Dar pe trunchiul copacilor sunt vizibile cu claritate brazdele de pe scoarţa lor.

Figura 1.
31.iulie.1993.
Foto: tehnician Bukaresti Geza

In aceste zone au fost făcute unele măsurători cu modulatoare electronice de sunet , cu ajutorul căruia s-au putut măsura şi determina existența infrasunetelor din această zonă. Iar rezultatele au arătat că în această zonă într-adradevăr există emisii de infrasunete. Aceste emisii de infrasunete aveau oscilații semnificative. După cum ştim infrasunetul are o frecvență sub 40 de Hz cea ce nu poate fi percepută de urechia umană. Despre aceste fenomene de la pădurea Hoia - Baciu au circa şi circulă şi în zilele noastre multe legende. Dintre toate aceste legende cea mai expresivă şi mai interesantă din punctul meu de vedere mi s-a părut acea legendă din anii '70 care spune că: Un grup de excursionişti care se aflau la  un picnic la marginea pădurii în zona activă . Când odată, într-un mod inexplicabil au simțit că sunt cuprinşi de un fel de teamă într-un mod inexplicabil, după care ei au părăsit în mare grabă zona pădurii Baciu. Ei au fost speriaţi chiar îngroziţi în ultimele momente când se aflau la marginea pădurii , dar fără ca să vadă sau să audă ceva. Acest lucru din punct de vedere ştiinţific se poate explica prin emisia puternică a infrasunetelor pe care urechea umană nu poate percepe dar influențează activitatea creierului. ştiinţific s-a dovedit că, creierul uman la diferite stări psihice are frecvente diferite. Acest lucru s-a putut demonstra şi măsura în urma experimentelor făcute cu un aparat ECC (electro encefalogramă). Creierul uman emite frecvenţe între 5 şi 40 de Hz. Pentru fiecare stare psihică corespunde o anumită frecvență, cum ar fi de exemplu: rezonantele alfa, beta, delta şi theta. (α,Β,δ,τ). Adică starea de relaxare şi de meditatie, de somn profund, de veghe şi de teamă şi de stres emoţional profund. Probabil că în această poveste despre excursionişti cauza declanşatoare a fricii lor inexplicabile ar fi o erupţie de infrasunete care a avut o frecvență cu o intensitate relativ mare care ar fi corespuns stării de teamă şi de stress profund. Referitor la la emisile de sunete perceptibile între 60 şi 20.000 de Hz din pădurea Baciu , există mai multe relatări, unde excursioniştii sau grupuri de excursionişti au auzit diferite sunete care ar fi venit din senin. Chiar şi eu personal am avut ocazia că să aud sunete puternice, consecutive dar cu durate foarte scurte. Acest lucru eu am notat în jurnalul meu de cercetare a pădurii Hoia - Baciu : " In data de 24 decembrie 1992 a fost o vreme ceţoasă.
Peisajul era înzăpezit, grosimea stratului de zăpadă depusă era aproximativ 10 cm. In jurul orei 9,30 a început ca să se ridice încet ceaţa . In jurul orei mai înainte mentionate am avut ocazia că să aud nişte sunete puternice asemănătoare unui trăsnet sau sau sunetul a unei salve de tun. In paralel cu aceste sunete auzite, am avut ocazia că să observ nişte puncte luminoase, care se deplasau la joasă înălțime între cele două dealuri ale zonei active. Ele se deplasau de la est spre vest.

- (Pe această hartă direcţia de deplasare a punctelor luminoase este de la punctul 6 spre punctul 9).
-------------------------------------------------------------
De fiecare dată când aceste puncte luminoase au atins dealul vestic (punctul 9) numai în acel moment am putut auzi acele sunete ca de tun. Imediat am luat aparatul de fotografiat şi am început ca să fotografiez spre aceste puncte luminoase. Intreaga observație a durat numai câteva minute  După care atît sunetul cît şi aceste apariţii punctiforme strălucitoare au încetat ca să mai apără. După aproximativ două ore ceaţa s-a ridicat în totalitate, iar cerul a devenit complet senin, fără nici un nor. Soarele a strălucit puternic. (..............). După developarea filmului negativ am putut observa că pe lîngă aceste puncte luminoase au mai apărut nişte sfere plasmatice care erau invizibile în timpul fotografierii. Aceste sfere care au o culoare cenusie în fotografie, pot fi comparate cu niste globuri de sticlă sau bule de săpun care reflectă razele solare în timpul deplasării lor."-- Bukaresti Geza - Jurnal de Cercetare a Pădurii Hoia - Baciu (anii '90).
Ca o primă concluzie ipotetică se poate spune că totuși există o legătură între presupusele mini-mişcări tectonice, undele sonore şi aparitia acestor şuvoaie energetice distorsionează imaginile fotografice, ce apar dealungul a unor presupuse falșii tectonice de mică adîncime, ce apar la marginea pădurii în zona activă a acestuia. Care crează în prima fază aceste invizibile cu ochiul liber şi care apar sub de perdea invizibilă dar fotogrfiabilă ce deformează lumina solară, creând un anumit grad de refracţie a luminii în timpul fotografierii, aşa cum apare acest fenomen şi pe fotografii. In a doua fază după cum s-a putut observa în această descriere ar avea o influență importantă undele sonore care au o anumită intensitate şi o anumită frecvență hetziană, ce s-ar datora a unei presupuse mini - rezonanțe tectonice din această zonă. Iar în al treilea rând această ipoteză nu exclude nici existenţa unui câmp electric sau electrostatic care s-ar produce din cauza acestor mişcări ale scoarţei din zona activă a pădurii Baciu, care este abia perceptibilă chiar şi pentru aparatele de măsurat a activitățiilor seismice.

O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 2)

Nu ar fi un lucru deloc de neglijat ca la crearea acestor fulgere globulare ar trebui luat în considerare şi undele sonore ce apar în timpul fulgerelor, însoţite de trăsnet, care au o care au anumită frecventa sonoră. Această ipoteză ar putea fi susținută şi de un experiment foarte simplu. La acest experiment a fost folosit un cuptor cu microunde în interiorul căruia a fost aşezat o scobitoare în poziție verticală. Această scobitoare a fost aprinsă. Iar după ce a fost pornit generatorul de microunde a cuptorului, s-a putut observa că în timpul arderii scriitoarei, se crează acest fulgere globulare, sau cel puţin forme asemănătoare acestora. Care au o durată de viață foarte scurtă, aproximativ  cel mult o secundă. Explicatia ar fi că, acea scobitoare din interiorul cuptorului cu microunde, cînd se aprinde intră în a patra stare de agregare a materiei numită plasmă.    Din punctul meu de vedere: Valorii de carboni astfel produşi sunt excitaţi de microunde şi se ironizează. In timp ce această flacără intră intră în contact cu microundele din cuptor, o anumită parte a acestei flăcări este smulsă din locul iniţial, atunci când componenta acestei flăcări îndeplinește anumiţi parametrii. După care aceştia sunt smulşi şi împinişi în direcţia opusă faţă de sursa de provenienţă a microundelor. Este ca şi cum aceste fulgere globulare artificiale din interiorul cuptorului cu microunde ar forma pachete de energie, după.ce au atins anumite parametre cum.ar.fi de exemplu: nivelul de ionizare , temperatură , rezonanță, cît şi nivelul conţinutului a valorilor de carboni. Este posibil ca şi în natură să se producă în anumite conditii o rezonanță electromagnetică, dar care nu este neapărat o emisie de microunde, dar care poate genera apariția de fulgere globulare.

O IPOTEZĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ (partea 1)

Conform acestei ipoteze, apariţile plasmatice ar fi nişte fulgere globulare reci care apar într-o anumită zonă a pădurii  Baciu. Aceste formaţiuni plasmatice nu au  energie de a emite fotoni pentru ca aceste apariţi să fie vizibile de fiecare dată cu ochiul liber. Totuşi de alungul anilor au fost semnalate rare ori şi observatii unde unde aceste apariţi plasmatice au fost vizibile cu ochiul liber. Acestea au avut de fiecare dată o culoare deschisă cel mai frecvent a fost culoarea albă. Argumentele care sunt pro şi contra acestei ipoteze care este relativ nouă, se poate analiza în paralel aparitia fulgerelor globulare şi apariţia formaţiunilor plasmatice din pădurea Baciu. 

 Fulgerele globulare: sunt cunoscute de sute de ani şi există numeroase mărturii asupra apariției lor, dar rămâne încă un mister cauza creierii şi aparţiei lor. Dealungul anilor au apărut numeroase ipoteze. In cea mai recentă ipoteză ar fi vorba despre siliciu sau valori de siliciu care ar arde din cauza căldurii ce ar fi fost creat de trăsnet. Aceste trăsnete după ce lovesc solul lasă în urmă o dîră de particule în aer care sunt încărcate electric, electrostatic. Adică în acest caz această dîră luminoasă se ironizează. Iar în cele mai multe cazuri aceşti ioni fie pozitivi fie negativi, în anumite condiții se recombină instantaneu, creând o formă sferică. Aceste particule care rămân în stare ironizată, în formă sferică coboară spre pământ. Fulgerele globulare ce apar sub forma unor sfere luminoase, de obicei au un diametru relativ mic, cum ar fi de exemplu mărimea a unei portocale sau grapfruit. In general durata de viață a unui asemenea fulger globular durează pînă la 20-25 de secunde. Câmpul electric creat în urma trâsnetului, dă electronilor din partea inferioară, suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele de aer înconjurătoare, eliberând în aceiaşi timp fotoni care crează această sferă luminoasă.

ÎNTRE IPOTEZĂ ŞI EXPERIMENT

 Acest experiment simplu a fost făcut în data de 25 noiembrie 2016. Ca idee de pornire a fost o comparatie între emisile de lumină neagră foto 1, ce apar în zona activă a pădurii Baciu şi între încărcăturile electrostatice, care ar influența culoarea acestor aparitii invizibile cu ochiul liber dar fotografiabile.

 foto 1, biolog Alexandru Sift, 28 iulie 1974.





Astfel în condiții de laborator în întuneric total, am atins filmul negativ cu o baghetă din material plastic, care a fost încărcat electrostatic cu o încărcătură negativă. După ce filmul negativ a fost developat, am comparat această imagine cu fotografia nr 1, care a fost făcută de către biologul Alexandru Sift în anul 1974.

Foto 2, fotografie experimentală, 25 noiembrie 2016, Bukaresti Géza.

Chiar si la prima vedere se poate observa că cele două aparitii din aceste fotografii seamănă destul de mult.  Ca si o primă concluzie, în urma acestui experiment, că si încărcăturile electrostatice

influentază într-un anumit mod culoarea cît si nuanţele aparitiilor plasmatice cu care sunt înconjurate. Acest lucru eu mai pot argumenta cu rezultatul unui experiment pe care am făcut în anul 2007. (foto 3).

Aici se poate observa că în condiții de laborator încărcăturile care au fost încărcate pozitiv din punct de vedere electrostatic lasă urme de culoare deschise fond înconjurate fiecare cu un fel de aură. Despre acest experiment am scris mai detaliat pe acest blog într-o postare mai veche. Totusi nu se poate spune că aici ar fi vorba despre un fenomen electrostatic care ar influența culoarea acestor aparitii plasmatice din pădurea Baciu. Dar eu totusi susțin în urma rezultatelor de laborator că este o legatură între electrostatică,  rezonanţă şi culoarea acestor aparitii plasmatice.

https://www.google.com/adsense/new/u/0/pub-8372408310552182/home