Capcane foto: reacţii electrochimice

            Ca să înţelegem mai bine că din ce cauză lasă urme pe capcanele foto particulele încărcate electrostatic, trebuie ca să facem o comparaţie între efectul luminii (fotonii) asupra filmului foto, iar pe de altă parte trebuie analizat efectul încărcăturii electrostatice care acţionează asupra bromurii de argint din filmul fotografic.

            1) În primul caz în timpul fotografierii, în materialul fotosensibil se produc procese fotochimice. Astfel fiecare foton absorbit intră în reacţie cu ionii de brom al bromurii de argint:

            Ag⁺Br^- + foton → Ag⁺ + Br + e^- → Ag + Br

            Br ^- + foton → Br + e^-

Aici numărul electronilor liberi care s-au creat depinde de durata şi intensitatea luminii la care a fost expus filmul fotografic.

2) În al doilea caz în locul luminii, respectiv în locul fotonilor, acţionează efectul încărcăturii electrostatice asupra filmului fotografic. În acest caz bucata de film foto este învelită în hârtie neagră (capcană foto) bineînţeles în aşa fel ca să nu intre în contact cu lumina. Deci în acest caz nu poate fi vorba despre absorbţia de fotoni. În acest caz avem de a face cu forţa electrostatică şi efectele sale. Aici particulele încărcate electrostatic, desfac sau descompun legăturile din moleculele bromurii de argint, bineînţeles că în acele puncte de pe suprafaţa filmului foto, unde a fost atinsă de încărcătura electrostatică şi care poate fi prezentată în formula următoare:

            Ag⁺Br^- + Q → Ag⁺ + Br + e^- → Ag + Br 

iar în cazul moleculelor de brom reacţia este:

Br ^- + Q → Br + e^-

Unde „Q” reprezintă încărcătura electrostatică pozitivă.

Pentru ca această reacţie electrochimică să aibă loc este nevoie ca să acţionăm asupra moleculii de bromură de argint cu anumită forţă şi care are o anumită mărime de potenţial electric sau electrostatic. Pornind de la această idee, în anul 2011 am creat o formulă proprie în legătură cu această reacţie electrochimică:

λE = Q – (ΔE + ε)

λE = Energie de descompunere sau de disociere a moleculelor de bromură de argint

ΔE = Energia de legătură

Q = Potenţialul electrostatic

ε =  Permitivitatea electrostatică

Menţionez că la această formulă proprie, literele folosite din alfabetul grecesc sunt în conformitate cu notările şi inscripţiile folosite de fizica actuală (mai ales actualmente folosite în fizica nucleară).

Δ – delta, ε – epsilon, λ – lambda

Pentru ca acest fenomen să aibă loc este nevoie ca:

λE > 1

Deci în acest caz trebuie ca să acţionăm cu o aşa forţă sau energie asupra moleculii de bromură de argint care să fie mai mare ca energia de legătură (ΔE) care ţine laolaltă atomii din această structură. Totodată acest proces electrochimic mai depinde şi de felul materialului în care este învelită capcana foto, adică de grosimea şi de compoziţia materialului din care acesta este făcut. De aceea am inclus în formula mea şi permitivitatea electrostatică a materialului (ε). Teoretic este posibil ca pentru apariţia urmelor puntiforme nu este necesar la aceste experimente; folosirea tensiunii de mii de volţi de la generatorul Van der Graff – de exemplu cum am făcut la experimentele mele care au fost prezentate anterior. Poate că aici sunt necesare, probabil numai câteva sute sau chiar numai câţiva zeci de volţi, dar de la o altă sursă de curent continuu, pentru desfăşurarea acestui proces electrochimic. 

Capcanele foto: analiza efectului radiaţilor.(partea a 2-a).

Pentru ca eu să pot argumenta ştiinţific ipoteza mea,în care efectul cîmpului eletrostatic ce se manifestă în această

zonă,este cel care crează urmele pe capcanele foto,voi prezinta în continuare principiul de funcţionare a contorului Geiger-Müller.Astfel voi face o analiză paralelă între o zonă iradiată radioactiv şi o zonă puernic ionizată,cît şi efectul fiecăruia asupra contorului Geiger.Acest contor este aparatul  de măsurat cel mai des folosit de noi în cercetarea fenomenelor de la pădurea Baciu.Principiul de funcţionare al acestui aparat este relativ foarte simplă (fig.7):

Acesta se compume dintr-un tub de metal sau sticlă,care este încărcat gaz (care face parte din grupa a VIII-a principală din tabelul periodic a elementelor,a lui Mendelev).Acest tub este şi catodul contorului.Iar anodul este un fir metalic subţire (din categoria metalelor nobile).Izolaţia electrică dintre anod şi catod este capacul de închidere şi etanşare a tubului metalic.La contoarele Geiger clasice de laborator tensiunea de alimentare este între 400-1200 volţi.În cazul în care nu sînt radiaţii nucleare,gazul din interiorul tubului care este neutru din punct de vedere electric nu conduce în acset caz electricitatea.Dar în cazul apariţiei radiaţilor nucleare de exemplu,care au o frecvenţă foarte înaltă, de ordinul terahertzilor (adică de cîţiva mii de gigahertzi) şi datorită acestei rezonanţe foarte înalte, în interiorul tubului se produc ioni.Gazul astfel ionizat devine deja conductor electric.Iar la un moment dat tensiunea electrică, ce s-a creat în interiorul tubului devine destul de mare ca să poate să trecă prin rezistenţa R.Traversînd totodată amplifictorul, ajungînd la final la un indicator, unde se poate citi mărimea radiaţiei.În cazul în care radiaţia mai slabă, gazul din interiorul tubului se ionizează mai slab,atunci şi conductibilitatea lui scade şi astfel ca rezultat se va măsura o valoare mai mică a radiaţiei.În cazul în care radiaţia este mai puternică, gazul din interiorul tubului se ionizează mai puternic, iar conductibilitatea lui va creşte.Dar paralel cu conductibilitatea lui  va creşte şi valoarea tensiunii electrice şi astfel pe indicator se poate citi o valoare mai mare a radiaţiei.Din punctul mea de vedere dacă facem o comparaţie, între procesul de ionizare din interiorul tubului (în cazul radiaţilor nucleare mai înainte amintite) şi  între fenomenele de rezonanţă atmosferică din zona pădurii Baciu, se poate trage concluzia că moleculele de aer existente in stare liberă din acest loc, rezonează şi se ionizează în acelşi fel ca şi moleculele de gaz din interiorul contorului Geiger.Teoretic se poate concluziona că:atunci cînd facem măsurători în zona activă a pădurii Baciu, iar noi constatăm frecvent diferite creşteri  ale radiaţilor,acesta se datorează rezonanţelor eletro-magnetice, unde nivelul de  ionizare  a aerului din zona pădurii este acelaşi cu nivelul de ionizare din interiorul tubului metalic a contorului Geiger.Din punct de vedere ipotetic putem spune că în acest caz atît moleculele de aer cît şi particulele de praf din această zonă, datorită rezonanţelor înalte cît  şi a mişcării şi a frecării lor,acestea se încarcă electrostatic,ele avînd probabil o încărcătură electrostatică pozitivă.Iar cînd aceste particule de praf s-au încărcat astfel electrostatic ating suprafaţa solului, sau în cazul nostru, partea de sus a capcanelor foto,unde lasă urme punctiforme pe suprafaţa lor.Probabil că acest se desfăşoară în experimentul meu nr.5, rezultatele fotografiilor 3X şi 4X. (postarea nr 2. din septembrie 2012." Dispozitive de cercetare cu aerosuflante").